Daca pozele ar vorbi

Dimineața-mă trezesc, nu pot să zâmbesc

Într-o oglindă veche, spartă, în care mă privesc

Totu-i jegos, stau pe pat, afară-i înnorat, detest

Tot ce am în jur, sunt încordat, viața-i un test

Ies grăbit din casă, iar în gura liftului

Dau cu piciorul câinelui din scara blocului

Dă să mă muște, mă feresc, mă gândesc

La multe întrebări pus în fața oglinzii nefiresc

Copii visează ca și noi când

Stăteam la cozi la unt, cu pantalonii rupți în fund, sperând

La mai bine visam

Oricum, n-avem nici jumatate din ce ne doream

Anii trec, anii repede trec

Și-au rămas tot mai puțini cei care te-nțeleg

Te târăști cu greu prin viață, zilele le numeri și zbieri

Că timpul trece greu atunci când suferi

Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii

Am ști iar ce gândeam când eram copii

Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti:

„Știi, nu ești ce-mi doream să fii”

Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii

Am ști iar ce gândeam când eram copii

Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti:

„Știi, nu ești ce-mi doream să fii”

Alergăm prin lume plini de spume

Nu ne arde nici de glume

Când vine vorba de zilele bune

Deja s-au dus la dracu' speranțele

Grijile ne naruiesc încet visele

Unu-și face temele, unu-și sparge venele

Unu' numără lovelele, altu' belele,

Toate problomele puse cap la cap, de fapt

În nici un cap de om, oricât ar fi de apt, nu încap

Nu-ți place să stai la mâna altora, nici mie

Te-ai saturat să scrii CV-uri și totuși mâna scrie

Că n-o să meargă nici acum ești convins

Încearcă să nu uiți când erai copil ce ți-ai promis

Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii

Am ști iar ce gândeam când eram copii

Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti:

„Știi, nu ești ce-mi doream să fii”

Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii

Am ști iar ce gândeam când eram copii

Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti:

„Știi, nu ești ce-mi doream să fii”

Inimă se rupe, îți plânge sufletul

Acum doar în poze îți mai vezi zâmbetul

Ai albit, ești nefericit, falit

Te uiți la poza în care ai remarcat primul rid

Greșelile pe care le-ai făcut în viață te costă

Fără ripostă, trăiești o viață anostă

Te îneci în alcool, toți banii în tine îi torni

Ai ajuns să fii treaz doar atunci când dormi

Ești exact ca tatăl tău când îl priveai cu ochi răi

Cu aceiași ochi te văd pe tine acuma copii tăi

Ești mulțumit sau nu, asta o știi doar tu

Fii sincer cu tine măcar acum

Ai multe de spus, aș vrea să te-ascult, tată

Dar am călcat și eu pe urmele tale înc-o dată

Urează-mi noroc, că vreau să fac ceva în viață

Te las liniștit în lumea ta de gheață

Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii

Am ști iar ce gândeam când eram copii

Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti:

„Știi, nu ești ce-mi doream să fii”

Dacă pozele-ar vorbi, amintirile ar fi vii

Am ști iar ce gândeam când eram copii

Probabil poza ta din ramă ți-ar șopti:

„Știi, nu ești ce-mi doream să fii”