Nu-L Dau Pe Azi Pentru Mâine

În fereastră-i cerul înrămat,

În odaie am scaun şi pat

Şi pe masa albă, nişte pâine...

Lucrurile-mi sunt în geamantan,

Praful nu l-am şters de-acum un an,

Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!

Calendarul din perete-i vechi

Şi pe covorul veşted, cu ciucuri neperechi,

Sunt firimituri uscate de pâine...

Am şi două crăpături în geam

Şi m-a părăsit fata ce-o iubeam,

Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!

Ieri m-am întâlnit pe scări cu un om ciudat,

M-a-ntrebat:

"De ce te zvârcoleşti noaptea în pat?

Ştii, parchetul e şubred, şi se-aude până-n baie,

Îmi trezeşti copiii care dorm în odaie,

dorm... "

Pe tavan un cerc e, de lumină,

N-am perdea la geam, luna mi-e vecină,

Şi pe masa albă, nişte pâine...

Singur când rămân, câteodată,

Mai mi-aduc aminte de-un nume de fată,

Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!