Plecarea (The Departure) (original)

Ceață, vânt, zăpadă și tăcere

Raza lunii fâlfâie tăcut

Inima c-o molcomă durere

Își aduce aminte de trecut

Spulberat omătul se despică

Pe-așa lună eu ascuns ieșit

Îndesandu-mi cușma de pisică

Casa părintească-am părăsit

Iarăși sunt în locurile mele

M-au uitat sau minte mă mai țin?

Stau mâhnit ca un gonit de rele

Reîntors la vechiul lui cămin

Cușma mi-o frământ fără cuvinte

Sufletul prin gânduri mi-l deșir

De bunicii mei mi-aduc aminte

Și de-nzăpezitul cimitir

Toți vom fi acolo poți să sameni

Viață ta cu râs și cu tumult

Pentru asta trag așa spre oameni

Și-i iubesc pe toți atât de mult

Pentru asta inima mi-i moartă

Când privesc al anilor prăpăd

Vechea casă c-un dulău la poartă

Parcă știu că n-am s-o mai revăd

Vechea casă c-un dulău la poartă

Parcă știu că n-am s-o mai revăd