Atât De Fragedă

Atât de fragedă, te-asameni

Cu floarea albă de cireş

Şi ca un înger dintre oameni

În calea vieţii mele ieşi

Abia atingi covorul moale

Mătasa sună sub picior

Şi de la creştet pân-în poale

Pluteşti ca visul de uşor

Din încreţirea lungii rochii

Răsai ca marmura în loc -

S-atârnă sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi şi noroc

O, vis ferice de iubire

Mireasă blândă din poveşti

Nu mai zâmbi! A ta zâmbire

Mi-arată cât de dulce eşti

Cât poţi cu-a farmecului noapte

Să-ntuneci ochii mei pе veci

Cu-a gurii tale calde şoaptе

Cu-mbrăţişări de braţe reci

Deodată trece-o cugetare

Un văl pe ochii tăi fierbinţi:

E-ntunecoasa renunţare

E umbra dulcilor dorinţi

Te duci, ş-am înţeles prea bine

Să nu mă ţin de pasul tău

Pierdută vecinic pentru mine

Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină

Şi vecinic n-o să mi-o mai iert

Spăşi-voi visul de lumină

Tinzându-mi dreapta în deşert

Ş-o să-mi răsai ca o icoană

A pururi verginei Marii

Pe fruntea ta purtând coroană -

Unde te duci? Când o să vii?