Tristeți Provinciale

Tristeti de dupa-amezi ploioase

Si de nostalgice obsesii

Cand stai cu storurile trase

Si-astepti sa vie ora mesii

Tristeti de strazi pustii si mute

Cu ziduri vechi si cu fatade

De edificii cunoscute

In care nu stii cine sade

De domicilii spatioase

Cu flori la geam si cu salon

Din care pe la ceasul sase

Auzi urland un gramofon

Tristeti adanci de guvernante

Ce nu stiu bine romaneste

Si de flasnete ambulante

Cu papagal care ghiceste

De cartiere suferinde

De usi cu lacate-n verigi

Si de dugheana care vinde

Fitil de lampa si covrigi

Tristeti de goarna funerara

Melancolii de catelusi

Uitati de cineva pe-afara

Sa scheaune pe langa usi

Tristeti romantice de fata

Cu nasul lung si demodat

Si de odaie mobilata

In care-a stat un magistrat

Tristeti adanci de pui de mata

Zvarliti pe undeva prin scai

De copilas urat de tata

Uitat de maica-sa-n tramvai

Tristeti de garduri invalide

De porti iesite din tatani

De doici care-au ramas gravide

Si-acum li-i frica de stapani

De ordonante fara leafa

Si de trasura cu un cal

Si cu scapetul ras la ceafa

Tristeti de balci provincial

De panorami cu-o ferestruica

Si cu-o maimuta roasa-n dos

Ce-ar semana cu domnul duica

De-ar fi oleaca mai frumos

Tristeti de cioara-mbatranita

Ce sta asa pe-un varf de pom

Si de fantana parasita

In care s-a-necat un om

Tristeti pustii molipsitoare

De ce ma urmariti mereu

Si fie ploaie ori ninsoare

Va tineti scai de capul meu